Cârtița Talpa europaea Linnaeus, 1758
Cârtița este o specie comună în Europa și în țara noastră, fiind întâlnită pretutindeni unde este un sol propice și hrană suficientă, deși preferă pădurile și luncile. O putem găsi în grădini, livezi și culturi agricole. De regulă, evită solurile nisipoase (Olsen, 2012). Specia este un mamifer insectivor adaptat la viața subterană săpând în pământ galerii care formează o rețea complicată şi care converg spre un culcuș central. Pământul bogat în humus din galerii este scos la suprafață, unde formează mușuroaiele caracteristice. Cârtiţa sau sobolul are o lungime de numai 11,5-15,8 cm (cap + trunchi) și o greutate de 47-100 g. Corpul este cilindric, cu blana neagră catifelată; membrele anterioare sunt scurte şi prevăzute cu gheare puternice, adaptate săpatului, iar capul este conic, cu bot alungit și ochi foarte mici. Mirosul și auzul sunt foarte fine, deși pavilionul urechilor este foarte mic. Se hrănește mai ales cu râme, dar și cu insecte adulte și larvele acestora, cu moluște terestre, miriapode și furnici. În colecţia muzeului municipal din Sebeş se păstrează un exemplar naturalizat de Ion Raica, cu menţiunea „mic defect la blană în partea stângă”, colectat de elevii şcolii nr. 3 din Sebeş (nr. inv. 51) (2830 Cârtița – Talpa europaea Linnaeus, 1758, nr. inv. 51)
