Stârc pitic Ixobrychus minutus (Linnaeus, 1766)
Specie prezentă ca oaspete de vară în zonele de şes şi colinare şi, mai rar, în depresiuni intramontane, cu lacuri şi bălţi cu vegetaţie bogată, mai ales desişuri de stuf şi papură. Stârcul pitic poate fi semnalat şi pe gârle şi mici ochiuri de apă cu vegetaţie densă din apropierea aşezărilor omeneşti (Munteanu, 2012). Când este deranjat, adoptă o poziţie erectă, nemişcat, cu gâtul întins şi ciocul îndreptat în sus, postura de camuflaj (Munteanu, 2015). Specia se află pe „Lista roșie a speciilor periclitate IUCN”, cu starea de conservare LC (risc scăzut). La muzeul municipal Sebeş se află un mascul, fără a fi precizat locul colectării, naturalizat în „poziţie de repaus”, cumpărat cu „acte financiare, dosar 1957, pag. 24”, înregistrat la 20.11.1957, cu nr. inv. 70, şi alte 4 exemplare naturalizate, donate de A.G.V.P.S. Bucureşti, intrate în colecţie la 4.10.1967 (nr. inv. 349-351, 377). (2798, 2799 Stârc pitic – Ixobrychus minutus (Linnaeus, 1766))
